luni, 2 mai 2016

Tudor Arghezi



Transfigurare


Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric. Și am băut cupa-ntreagă.
Ce o să fie, o să se-aleagă.

Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastră-alburie, era otravă?

M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm...M-am copilărit.

Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă...
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?

duminică, 1 mai 2016

Ana Blandiana



Pahar cu margarete


Pahar cu margarete de câmp
Pe-o masă albă
La care scriu
Mai liberă decât sunt;

În jur

Miros de fân
Corupător spre somnul
Din care poate va picura
Un cuvânt;
Cer dulce în amurg
Asemeni cirezilor
Care se întorceau odinioară;
Dragoste pentru tot ce-a fost,
Pentru tot ce o sa mai dispară,
Dragoste fără rost,
Dragoste fără hotar
Umbrele plopilor, grații lungi peste câmp,
Margarete de câmp
În pahar.

marți, 5 februarie 2013

Radu Gyr



Metanie

Doamne, fă din suferinţă
pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă, velinţă
pentru un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte,
faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
şi fă zâmbet înţelept.


joi, 29 noiembrie 2012

George Ţărnea




Confesiuni în galben efemer

Ni se desprinde vag din amintire
o vară prăbuşită sub castani
şi-un iarmaroc romantic de potire
adăpostind isolde şi tristani


dantele moi de galben în derută
cad peste vârsta zidurilor lungi
când grea de aur toamna îmi sărută
pustiile armuri de nibelungi

şi-n roşu blând îmi leagănă un flaut
acorduri vechi de abur efemer
abia desprins dintr-un poem de Plaut
sau dintr-un imn războinic de Homer

adun confesiuni sub tâmpla stângă
sub tâmpla dreaptă cerul boreal
trecând uşor cu sufletul pe lângă
acest sărut din toamnă ireal.


 

luni, 5 noiembrie 2012

Eugen Jebeleanu



Și viața

Şi viaţa care merge înainte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,

pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboarǎ, pe ce suie,

pe ceea ce nici nu ştim dacǎ e,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,

pe ceea ce ai vrea sǎ întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte.