Vasile Morar

În sania uitată pe o colină-n rai

Aruncă-n ochiul apei veşmântul alb şi lasă
altarele să plângă fecioara ce-a fugit,
din carnea ta în noaptea când înfloreai mireasă
şi-n coasta lunii pline scâncise un cuţit.

Brânduşa înfloreşte, hai să aşternem patul
în sania uitată pe o colină-n rai;
paianjenii cu cruce ne vor clădi brocartul
şi vom întinde hamuri pe trei perechi de cai.

Prin munţii de zăpadă o să plutim ca-n arcă,
purtaţi în voia ceţii sub ramură de cer
vom mângâia pe turle bisericile: - Încarcă

În sanie merinde, colindă-mi Leru-i Ler -
pruncii în noaptea lungă a Crăciunului să vadă
cum îngerii coboară prin cerul de zăpadă.