luni, 30 ianuarie 2012

Tudor Opriş


Aşteptare

Se-ntinde peste visuri putregaiul
Şi degetele dorm pe masă-vreascuri -
De când speranţa şi-a strivit alaiul
Sub albele singurătăţii teascuri.

Te-aştept de ani... Cad frunze-ngălbenite
Şi peste răni petalele revin.
Clădesc cu trudă cuibul de termite
Din huma rece-a orelor de chin.

Atâtea ramuri scutură cuvinte
În primăvara ultimului dor
Dar toate cad pe lespedea cuminte
Unde sfârşeşte zborul de cocor.

În carnea-mi caldă ţi-ai uitat condurul
Femeie bună, cu zâmbiri de prunc
Şi părăsit îi mângâi trist conturul
Şi nu găsesc putere să-l arunc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu