A mea ai fost, întreagă, din tălpi şi până-n creştet:
Căci ochii tăi albaştri ca zările albastre,
Ca visul, ca safirul,
Albaştri ca şi marea,
Ai mei au fost!
Într-înşii mi-am îngropat Iubirea,
Mi-am îngropat chiar Arta;
În apele lor limpezi m-am îngropat,
Dar apele lor limpezi de-atunci s-au tulburat!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi şi până-n creştet:
Căci gura ta curată ca un pahar de nuntă,
Ca lacrima de rouă,
Curată ca o nalbă,
A mea a fost!
Aroma o simt şi-acum pe buze,
Iar purpurei regalei- ce o tivea pe margini
Ca un chenar de sânge -
Beţia voluptăţii i-a veştejit culoarea!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi şi până-n creştet:
Căci părul tău de aur, subţire şi fluidic
Ca o mătasă fină,
Ca un surâs de toamnă,
Ca razele de lună,
Ne-a-nvăluit adesea într-o manta de abur
Într-o cascadă vie de aur în topire!
A mea ai fost, întreagă, din tălpi şi până-n creştet!
