Ai...
Ai primăvară
nu-ţi pasă
melancolii şi cioburi mesteci din trecutele
pietre fierbinţi
imiţi jumătate de zbor, jumătate de rugăciune
bâlbâiţi lăutari, prost îmbrăcaţi, trezeau în tine
primăvara, ce-ţi trebuie, omule, fleacuri
iluzii, serbări închinate întunericului, trufii
insigne şi muguri amari, du-te, ia unda visului dintâi
să-ţi miroase pleoapa a flori de gutui
şi talpa a mustul ierbii, desbătrâneşte gestul, amorţirea...
ai primăvară
nu-ţi pară puţină, dar nici prea multă
aruncă hârtia aceasta, libelulă oarbă, fostă povară
inimii mele stoarse-n semne răsucite, cândva litere dese
azi litere şterse
ai primăvară, să-ţi pese!
