Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete să-ţi şuiere ;
în tăcuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă …
Din himericele bolţi se anină
armele nopţii, stelele-n ruină;
până la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.
Înaltele,cereştile drumuri,
toate-s doar aburi şi fumuri …
Plimbă-te, pală, prin auroră,
frunte a lucrurilor, luna mea, proră !
Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspeţii în vestminte de friguri!
Dar vor veni ! O lumină subţire,
şi naiuri şi harfe şi lire !
