Dan Deşliu

Aripi

Minuni s-ar cere multe – eu unul n-am să stărui –
prea rar se împlineşte un vis de sărbători ...
Dar adune-o pereche de aripi fiecărui,
ca să mai dăm o raită prin stele, uneori.

Să umplem orizontul, când ziua stă să vină,
un foşnet lung de stoluri spre zare sagetând,
semn că se-nalţă liberi, ca vulturii-n lumină,
copiii şi stăpânii întregului pamânt.

Imensele penaje călite de furtună,
să năruie zăgazuri şi să despice drum
prin veşnica pustie dintre pământ şi lună,
şi să se-ntâmple-această minune, ca şi cum

te-ai duce după apă sau ai citi o carte ...
În staţia din Cosmos, la strung sau la birou,
să dăinuie în tine vibrarea fără moarte,
chemările de aripi, cu infinit ecou.

Anghel Dumbrăveanu

Sub sticla unor cuvinte

În acest caiet am adunat
puţinele mele bucurii
din patru ani de viaţă.
Sunt câteva lucruri rămase
din călătoriile pe care le fac
în fiecare zi
în jurul casei,
printre aceşti copaci cu frunză rară,
unde se joacă vântul,
sunt câteva fragmente umile
strânse sub sticla unor cuvinte
după vreun prieten
care-a trecut prin cetatea aceasta,
apoi e lampa, aprinsă cu spaimă
când vine întunericul
în odaia unde mă gândesc la cele întâmplate,
şi surâsul femeii
plecată să-mi aducă o floare de câmp de lângă râu.
Acestea sunt puţinele bucurii
din patru ani
în care am muncit pământul sărac,
înlăturând mărăcinii şi pietrele
să crească firavele plante
care dau seminţe
pentru pasărea cu zbor albastru şi liber.

Ştefan Augustin Doinaş

Urma

Mi-e sufletul ca marea ce-adesea împresoară
o urmă nevăzută de nimeni în nisip.
E oare talpa celui care-a trecut aseară?
Sau numai prevestirea, prezentă fără chip
a unui zeu ce-așteaptă să se-ntrupeze? Cine-i
atât de blând și tainic sub vântul mișcător,
și-n stare să imprime la ceasul grav al cinei
imaginea inversa a fetei tuturor?
Mă cuibăresc ca valul în ea, mă strâng, mă-nghesui,
mă las sorbit ca spuma de-un element poros
și modelez în soare o clipă înțelesu-i
secret, spurcat de păsări și tălmăcit pe dos.
Înnebunit de lună, orbit de suflul mării,
pescarul iese palid din vuietul verzui.
O, negativ al lumii, tipar al întâmplării,
cum semeni tu cu urma ce-o-nscrie talpa lui ...