Grădinile, câmpiile şi marea
păsările, sălbăticiunile şi peştii
au drept acoperiş cerul
sub care se trăieşte şi se moare
cu sinceritatea unei abundente simplităţi.
În schimb oamenii
trebuie să inventeze mereu
acoperişuri suplimentare
temându-se că ar putea fi surprinşi
de sfredelitoarele priviri
ale unui străin nechemat
în cele mai perisabile momente
din existenţa lor delirantă.
Acoperişuri pentru zâmbet
acoperişuri pentru plâns
acoperişuri pentru reculegere
acoperişuri pentru suplicii
acoperişuri pentru foamete
pentru banchete
pentru putere şi penitenţe.
Atât de alertă e această spaimă
încât şi dincolo de hotarele vieţii
oamenii prelungesc obsesia
unui acoperiş protector.
