Dan Deşliu

Ecou

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,
Cu luciu stins, ca fata fântânilor adânci.

Îşi revărsase luna lumina ei de ceară,
Pe umerii tăi, negri rămaşi de peste vară,

Pe fruntea care, parcă de toate se uimea
Pe gura – prea aproape o clipa de a mea.

Pădurea, mi se pare, avea o melodie,
Străină pentru mine, necunoscută ţie ...

Când surâdeai, surâsul era de amintiri.
Aveai mişcări domoale şi degete subţiri

Şi-aveam să-ţi pun o mie de mii de întrebări,
Cum, poate, numai veşnic neliniştitei mări.

Acele vorbe, toate, rămas-au de prisos,
Ca frunza ce-o aşterne octombrie pe jos.

Se auzea cum vine agale către noi,
Tăcerea – ca o vulpe prin galbenele foi.

Tăceam. Tăceai. Şi luna bătea prin ramuri lungi,
Pe umerii tăi negri, în seara de atunci.

Adrian Păunescu

Cireșul

Nu-i loc pentru iubire pe pamânt

Ofelia pe ape s-a-necat

Actorii joacă Hamlet - rolul sfânt

Sub zodia fatalului păcat

Veneam din țară-n țară-nspre a mea

Și undeva, nici nu mai știu precis

Un vameș îmi ucise poza ta

Iubirea e un lucru interzis

E un cireș, e un cireș

Cireș sublim, cireș sublim

Care ne-așteaptă să-i fim hoți

Să-l jefuim - noi, noi, voi, voi, ei, ei, toți, toți
Dar tu, iubirea mea, poți să și mori

Eu te păstrez întreagă, ochi și nervi

Degeaba te tot vând neguțători

Sclavia lor n-ai vreme s-o observi

De gen neutru e acest destin

Care pe oameni vrea să-i țină reci

Dar noi în masculin și feminin

Ne împărțim, ne-o împărți în veci

Iubirea-i o anexă pentru mulți

Rulota unei vesele mașini

Dar noi, sălbateci, tineri și desculți

Ne vom iubi trecând prin foc și spini

Iubirea nu e târgul indecent

În care dăm ce ni se dă-napoi

Legalizați în orice parlament

Această conspirație în doi.