Radu Gyr

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor,
Şi iar mi-e dor de umbra ta...
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.

M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri;
dar din zăpadă vii-napoi,
cum se re-ntoarce floarea-n meri...

Adânc aş vrea-n paharul plin
şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd;
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dezmierd...

Şi când în flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te re-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.

Radu Stanca

Noemvrie

Să vii în parc cu mine ca să vedem castanii,
- E cea din urmă oară că-i mai putem vedea -
De-acum, punând deoparte tristeţile şi anii
Ce singură-mi va pare singurătatea mea...

Ştiu, vor cădea la urmă pe caldarâme paşii
- Pe-aceste străzi degeaba mai coborâm acum -
Noi vom veni de mână ca să privim copacii
Au fost odată inimi care-au bătut nebun...

Şi-azi cântecul de-ncepe-i că dragostea sfârşeşte
- Să-nchidem în cutie violinele de lut -
Nu-s degete când visul pe geamuri se opreşte
Să cânte cum odată acele mâini au vrut...

Poate va fi o toamnă cu fluturi morţi pe case,
- Poate va fi o toamnă cu strigăte-n pustiu -
În parcul ăsta simplu, cu oameni de mătase,
Noi vom veni devreme, dar vom pleca târziu...