Ești singur azi și-mpovărat de tine...
Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevărat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ți, nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntruna
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi.
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici macar atât n-ai cuteza!
Tristeți sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.
