Sonetul XLIII
Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate -
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cândva în sufletu-mi, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare.
Cu viața mea! - și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi o veșnicie, poate, și ceva...
