Citesc semne, gânduri
voi trăi poemul, singurul...şi nu-i ce crezi
viaţa mea, viaţa ta, evocată primăvăratec...
mă dau pe la tâmple
cu parfumul frunzelor crude
liniştea aceasta-i iubire
la fel şi neliniştea...
când vânt, când rază precisă, când stâncă
traiectorii eliptice între două mări
de tristeţe adâncă, frumoasă, ...complexele mele
asprele semne, taine plumb şi
...oh!...câtă risipă...!
