Se afișează postările cu eticheta Wim Mertens. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Wim Mertens. Afișați toate postările

miercuri, 31 august 2011

Tudor Arghezi


O zi

Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,
Ca un câine flămând,
Că e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea -
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors,văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă
S-o caute repede.Se înnoptează.Se lasă ceaţă.


joi, 18 noiembrie 2010

Ana Blandiana


Acest poem

Acest poem durează doar atâta
Cât îl citeşti:
Data viitoare când îl vei citi
Va fi altul
Pentru că tu vei fi altul
Şi, bineînţeles, va fi complet diferit
Atunci când îl va citi altcineva.

El există doar în clipita
Stării tale de spirit
Pe care a construit-o
Din ce-a găsit în tine -

Trecătoare operă
Ca o foaie de hârtie
Pe o apă curgând
Mereu în altă direcţie,
Neavând nicio importanţă
Cine a pus hârtia acolo
Şi dacă a scris ceva pe ea.


vineri, 10 septembrie 2010

Marin Sorescu


Simetrie

Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut două drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...

Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.