Radu Gyr

Metanie

Doamne, fă din suferinţă
pod de aur, pod înalt.
Fă din lacrimă, velinţă
pentru un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte,
faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
şi fă zâmbet înţelept.

George Ţărnea

Confesiuni în galben efemer

Ni se desprinde vag din amintire
o vară prăbuşită sub castani
şi-un iarmaroc romantic de potire
adăpostind isolde şi tristani

dantele moi de galben în derută
cad peste vârsta zidurilor lungi
când grea de aur toamna îmi sărută
pustiile armuri de nibelungi

şi-n roşu blând îmi leagănă un flaut
acorduri vechi de abur efemer
abia desprins dintr-un poem de Plaut
sau dintr-un imn războinic de Homer

adun confesiuni sub tâmpla stângă
sub tâmpla dreaptă cerul boreal
trecând uşor cu sufletul pe lângă
acest sărut din toamnă ireal.

 

Eugen Jebeleanu

Și viața

Şi viaţa care merge înainte
şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine, şi fǎrǎ tine
triumfǎtoare viaţǎ pe ruine,

pe oase şi pe pǎrul tǎu de lunǎ,
pe ceea ce a fost şi nu e,
pe ceea ce coboarǎ, pe ce suie,

pe ceea ce nici nu ştim dacǎ e,
pe ceea ce nici nu ştim dacǎ a fost,
şi cu ce rost, şi cu ce rost, şi cu ce rost,

pe ceea ce ai vrea sǎ întorci şi nu se poate,
pe ceea ce-i aproape şi-i departe,
pe ceea ce desparte.

Ana Blandiana

Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

Dumitru Matcovschi

Pădure verde, pădure deasă

Pădure verde, pădure deasă,

cea mai adâncă, cea mai frumoasă...

Şi trece-o vară cu dor pribeag...

Şi nu mai vine cine mi-e drag !

Pe o cărare demult uitată

se plimbă luna însingurată...

Adoarme puiul pe ram de fag...

Şi nu mai vine cine mi-e drag !

O frunză verde îngălbeneşte,

Vântul o smulge, o prăpădeşte...

Se-aşterne bruma pe mal de lac...

Şi nu mai vine cine mi-e drag !

Pădure mamă, pădure soră...

Doru-i de-o viaţă, ci nu de-o oră...

Iar viaţa trece, troiene cad...

Şi nu mai vine cine mi-e drag !