Mă uit la toate lucrurile De două ori, O dată ca să fiu vesel, Şi o dată ca să fiu trist.
Copacii au un hohot de râs În coroana de frunze Şi o lacrimă mare În rădăcină. Soarele e tânăr În vârful razelor, Dar razele lui Sunt înfipte în noapte.
Lumea se închide perfect Între aceste două coperţi Unde am îngrămădit toate lucrurile Pe care le-am iubit de două ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu