Dana Opriţă

Ultimele file

Erau, mai erau încă zile şi nopţi
pentru inima noastră curăţată frumos de sentimente,
mai rămăsese încă timp
de un bun rămas,
de o amintire
uitată şi ea, dată repede pe datorie,
în schimbul unui surâs adormit într-un fir de nisip.

Doar mâna mai flutura un semn, neştiut, desigur,
doar noaptea îşi sălta ochiul să ne privească
de după pomul nostru, imobil, ca o coamă de dinozaur.

Noi -
cei născuţi întru iubire,
noi -
palidă căldură din coaja unei litere,
construind şiruri nesfârşite de cuvinte,
fără vreun gând de nemurire.

(ştiu ce-a fost mâine,
dar niciodată nu voi putea înţelege
visul de ieri)

Montserrat Martínez

Nopțile mele din tine

Dormi, dragoste?
nimeni să nu-ți strice somnul,
nici răceala zorilor
să nu ți se sedimenteze sub piele.

Sunt aici,
întârziind în mâinile mele plicul
în alb care, încet-încet, se va umple
de stele obscure peste care aș putea să fac un pod
pentru a trăi dincolo de acești ochi
înrădăcinați în ploaie și în tristețe
ce umblă pur și simplu din urma mea.

Aici locuiesc, peste un rând,
în linia ce mușcă din foaia de hârtie,
nu înaintezi și nici nu dau înapoi,
nu schimb cursul de pe curentul
inalterabil al nopții care, îndoindu-mi genunchii,
mă întoarce sub acoperișurile oaselor tale
pentru ca între degetele tale să-mi izolezi corpul
și dintre buzele tale să privesc amurgul.


 

Marin Sorescu

De două ori

Mă uit la toate lucrurile
De două ori,
O dată ca să fiu vesel,
Şi o dată ca să fiu trist.

Copacii au un hohot de râs
În coroana de frunze
Şi o lacrimă mare
În rădăcină.
Soarele e tânăr
În vârful razelor,
Dar razele lui
Sunt înfipte în noapte.

Lumea se închide perfect
Între aceste două coperţi
Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit de două ori.