Ultimele file
Erau, mai erau încă zile şi nopţi
pentru inima noastră curăţată frumos de sentimente,
mai rămăsese încă timp
de un bun rămas,
de o amintire
uitată şi ea, dată repede pe datorie,
în schimbul unui surâs adormit într-un fir de nisip.
Doar mâna mai flutura un semn, neştiut, desigur,
doar noaptea îşi sălta ochiul să ne privească
de după pomul nostru, imobil, ca o coamă de dinozaur.
Noi -
cei născuţi întru iubire,
noi -
palidă căldură din coaja unei litere,
construind şiruri nesfârşite de cuvinte,
fără vreun gând de nemurire.
(ştiu ce-a fost mâine,
dar niciodată nu voi putea înţelege
visul de ieri)
