Mariana Marin

Elegie

Tu nici nu ştii:
eu am luat totul de la capăt
aşa cum dimineaţa curăţă resturile insomniei
şi îţi pune pe o masă o existenţă fierbinte.
Eu am avut curajul de-a lucra la rădăcina Răului,
de a deschide acolo atelierele
"celui care vrea să se apropie de sine",
celui care nu vrea să cucerească decât adevărul său,
mica lui istorioară.
Priveşte-mă!
Sunt puţin urâţită şi puţin absurdă.
Râd tot mai rar şi vorbesc tot mai puţin
iar acum îţi întind această mână mult prea târziu.

Auzi şi tu viscolul care îţi spulberă viitorul?


   

Edith Södergran

Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lăsat-o pe-o stâncă, pe ţărm,
şi-am venit la tine goală ca o femeie.
Şi ca o femeie m-am aşezat la masa ta,
am băut vin cu tine şi-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai găsit frumoasă, mi-ai spus că m-asemuiam
unei fiinţe văzute în vis,
am uitat totul, am uitat copilăria, căminul,
nu-ţi ştiam decât mângâierile ce mă ţineau prizonieră.
Şi tu ai luat surâzând o oglindă şi m-ai rugat:
priveşte-te-n ea!
Am văzut că umerii mei erau făcuţi din pulbere
şi cădeau în pulbere,
am văzut că frumuseţea mi-era bolnavă şi nu voia
decât să dispară,
O, strânge-mă tare în braţe, atât de tare încât să
nu-mi mai trebuie nimic altceva.

Anna Ahmatova

***
Ca o piatră albă-n fundul fântânii, dedesubt,
Zace o amintire în mine.
Nu pot şi nu vreau să lupt:
Ea-i şi veselie şi chin - şi e bine.

Nu cred că cine o priveşte de-aproape
În ochii mei n-o s-o vadă de-ndată,
Şi gând şi mâhnire l-or lua cu-a lor ape
Mai iuţi decât cine ascultă povestea cifrată.

Eu ştiu cum zeii obişnuiau să preschimbe,
Nezdrobind conştiinţa, oamenii-n lucruri.
Ca-n veci să vieze amar divinele nimbe,
Tu-n amintirea mea ai fost prefăcut ca s-o bucuri.