Am căutat
M-am pomenit greșind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Și m-am însângerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic ar veni
Și mi-ar rosti: Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătata,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decât de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărâre i-aș răspunde:- Nu cred!
De poți schimba secara-n trandafir,
De-mi poți schimba viața, nu mă mir:
Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,
Drum drept și neted tu nu poți să știi -
Și chiar de-ai ști, pășind în urma ta,
Nimic n-aș mai simți și n-aș vedea.
Eu sunt aici, cu frații mei în jur,
Cu ei mărșăluiesc și râd și-njur,
E-un soare fața-n zare să ne scalde,
Pășind spre el străbatem ținuturi tot mai calde,
Iar de privești atent la cercetare
Și nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascade
Și suferim, dar știm c-așa se cade.
Ținuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu pașii mei să le măsor.
