Se afișează postările cu eticheta Hans Zimmer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Hans Zimmer. Afișați toate postările
duminică, 31 octombrie 2010
Nina Cassian
Ceaţă
Ceaţa compactă
învingând culorile
încărunţind contururile.
Am mai avut parte de o asemenea clipă
în altă existenţă în care ştiam:
dacă scormonesc cu mâinile ceaţa
am să dau de alte mâini scormonind în sens invers,
ne vom ciocni şi vom face dragoste
ca Omul Invizibil cu Invizibila lui Amantă.
Clipa se repetă,
oceanul a dispărut,
plaja s-a retras in nefiinţă
- dar sunt numai eu,
faţă-n faţă cu valul de ţărm
care tună-ntr-o limbă străină
de parcă-mi întoarce silabele lui Demostene
(dar mai răstit, mai imperativ.)
Când mă izolează ceaţa
stau în cezura unui vers etern.
vineri, 23 iulie 2010
Nicolae Labiş
Am căutat
M-am pomenit greșind. Din când în când
M-am pomenit din vina mea flămând
Și m-am însângerat în spinii
De pe cărările spre zările luminii.
Dar dacă cineva gigantic ar veni
Și mi-ar rosti: Eu îți dau viața toată
Neîncepută, nepătata,
Dar să mi-o dai apoi în seamă mie
S-o duc înspre visata zare purpurie
Pe drum neocolit, de netezime,
Pe drumul neștiut decât de mine...
Deci astfel de mi-ar spune
Eu aș simți că tot ce-mi spune-i putred,
Cu hotărâre i-aș răspunde:- Nu cred!
De poți schimba secara-n trandafir,
De-mi poți schimba viața, nu mă mir:
Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,
Drum drept și neted tu nu poți să știi -
Și chiar de-ai ști, pășind în urma ta,
Nimic n-aș mai simți și n-aș vedea.
Eu sunt aici, cu frații mei în jur,
Cu ei mărșăluiesc și râd și-njur,
E-un soare fața-n zare să ne scalde,
Pășind spre el străbatem ținuturi tot mai calde,
Iar de privești atent la cercetare
Și nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.
E drumul greu. Străbatem prăpăstii și cascade
Și suferim, dar știm c-așa se cade.
Ținuturile-acestui veac lung, clocotitor
Vreau doar cu pașii mei să le măsor.
joi, 22 iulie 2010
Grigore Cugler
Despărţire
Eu m-am văzut plecând
cum vezi plecând un prieten
pe lunga despărţire
nedumerit
şi singur
la drum necunoscut.
Amar îmi este gândul
că poate niciodată
n-am să mai fiu cu mine
ca-n anii tinereţii
în anii mei albaştri...
M-am despărţit de mine
şi m-am văzut plecând.
Acuma, sunt eu singur
eu singur,
fără mine...
Eu m-am văzut plecând
cum vezi plecând un prieten
pe lunga despărţire
nedumerit
şi singur
la drum necunoscut.
Amar îmi este gândul
că poate niciodată
n-am să mai fiu cu mine
ca-n anii tinereţii
în anii mei albaştri...
M-am despărţit de mine
şi m-am văzut plecând.
Acuma, sunt eu singur
eu singur,
fără mine...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


