George Bacovia

Belşug

Culori şi fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbeşte încet, păşeşte încet,
Că totul cade cu o jale nouă.

Vinul, şi mierea, şi grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, şi plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...

Şi-o păsărică în grădina brumată,
În liniştea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.

A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...

Mă duc, tot acolo, în marea clădire,
E ora, de la care rămân închis -
O emoţie... o amorţire...
E toamnă... mi-au dat de scris...

Mircea Ivănescu

frunze

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
Şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

Rainer Maria Rilke

Toamna

Cad frunzele, cad de departe, parcă

s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Mâna de colo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta, nesfârşit de blând.

Maksimilian Voloşin

Foşnet tomnatic

Drag mi-e foşnetul tomnatic,
Scrisul vechi din zări venind...
Tainice, înmiresmate
Foi ce-ngălbenesc murind...

Dragi mi-s scrisele-nflorite,
Cu suspin de fân uscat...
Slove scumpe, risipite,
Dintr-un vers abia oftat.

Şi mi-e dulce vraja blândă,
Stinsa frumuseţe-a lor...
Ai cunoaşterii pomi cântă
Din topitele culori.

Bella Ahmadulina

Toamna

Bate ceas vestitor de-ntomnare:
mai greoi ca în anul trecut,
cade mărul cu fruntea-n cărare -
câte mere, atâta căzut...

Cu o muzică gravă şi dură
cine-ngână că ornicu-a stat?
Îndrăzneţ fi-va peste măsură,
dar livada în somn a intrat.

Tot mai viu în văzduh se-nfiripă
al iubirii şi-al vieţii temei,
parcă n-am fi doar martori de-o clipă
ci făptaşi ai triumfului ei.

Carl Sandburg

Autumn Movement 

I cried over beautiful things knowing no beautiful thing lasts.

The field of cornflower yellow is a scarf at the neck of the copper sunburned woman, the mother of the year, the taker of seeds.

The northwest wind comes and the yellow is torn full of holes, new beautiful things come in the first spit of snow on the northwest wind, and the old things go, not one lasts.

Trecere de toamnă

Am plâns la căpătâiul lucrurilor frumoase , ştiind că nimic frumos nu durează.

Câmpul îngălbenit al albăstrelelor este o eşarfă la gâtul unei femei bronzate , maica anului , culegătoarea de seminţe.

Vântul de nord-vest soseşte , iar galbenul este zdrenţuit de pale , noi minunate lucruri se arată odată cu prima bură de zăpadă a vântului de nord-vest , căci lucrurile vechi se duc , nu durează.