Zorica Latcu

Frumuseţe

Şi-mi zise Domnul: Eu sunt frumusețe;
În Mine-i cald sălaș de primăveri;
La Mine zorile sunt fără de seri,
Şi duhul înflorește-n mii de fețe.
Psaltirea negrăitei învieri
Din glasul Meu se toarce cu mândrețe,
La Mine arde patima-n blândețe
Şi cântă desfătarea din dureri.
Am tainice izvoare de culori,
Am șopot plin de dulce glăsuire.
Şi Eu revărs din veșnice comori,
Peste aleși puteri de plăzmuire,
Şi-i fac să-mi fie asemănători
În duh, prin arzătoarea lor iubire...

Radu Gyr

Frumuseţea
                         
"Je suis belle, ô mortels! comme un rêve de pierre."
                  (Baudelaire: La Beauté)

Nu vis de piatră-n nemişcare pură,
nici rece sfinx în cremenea nevinii,
ci, vie, din azurul tău, şi crinii
şi lebăda-n zăpada lor te fură.

Prin tine, o cutremur cald de linii,
materia palpită şi se-ndură,
şi lutul prinde zâmbete pe gură
şi lacrima ia aurul luminii.

Tu vii din marea Omului iubire,
ce toate le-nmlădie şi-nfierbântă.
Dezmierzi, şi piatra unduie subţire,

tresari, şi bronzul freamătă şi cântă,
voieşti, şi sfere noi pe cer se-ncheaga,
surâzi, şi ochii mărilor se roagă.