Octombrie
Stufosul ulm cu aurită coamă
În iarba moale frunzele-şi aşterne;
Zambilele, sipica, murul, pirul,
Grozama scundă, alba ciupercuţă,
Sub rouă se înclină şi sub soare.
Prea gingaş bate vântul ca să mişte
Frunzişul de mesteacăn din ferigi;
Adie funigeii şi, uşoare
Ca fulgul, veveriţe se întrec.
Iar este nou şi diafan tabloul,
Iar este caldă boarea primăverii,
Iar prinde viaţă trupul - de-aş putea
Să fiu la fel de fericit precum
E-mbietor pământul - cât n-aş da
Să mă acopăr, după anotimp,
Cu ghiocei, brânduşe, trandafiri.
Grozame ce n-au cunoscut tristeţea!
Chiar dacă fericirea-i altceva,
Odată, ziua aceasta o să-mi pară
O culme-a fericirii; şi-mi voi spune
Că până şi mâhnirea nu e grea...
