Se afișează postările cu eticheta Max Richter. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Max Richter. Afișați toate postările

duminică, 12 decembrie 2010

Marin Sorescu


Cine

Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi,
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poţi
Avea încredere oarbă
În nimeni,
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Îndesaţi cu genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plânsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi.

Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.


joi, 2 decembrie 2010

Ana Blandiana


O linie dreaptă

O linie dreaptă, atât,
O linie sigură
Între cele două părţi ale paginii
Şi posibilitatea de a spune:
De o parte sau de alta.
Dar nu, hârtia suge,
Locul liniei îl ia o colonie
De râme târându-se
Dintr-o parte într-alta
Prin pământul arat de peniţă,
Tremurătoare şi nehotărâte,
Dar răzbătând,
Dizolvând graniţa şi cerneala.
Morala:
Nu-l întreba pe călău
Diferenţa între bine şi rău.


joi, 23 septembrie 2010

Carl Sandburg


Septembrie

În septembrie
când argintul topit
picură lin
peste noaptea grădinii,
Moartea, bătrâna zeflemitoare,
vine şoptindu-ţi
ca un prieten delicat,
ce-şi aminteşte de tine.
Sub trandafirii verii
când purpuriul aprins
se îngână cu-amurgul
frunzelor roşii sălbatice,
iubirea cu mâini mici
venind te atinge,
deşteaptă mii de amintiri
şi delicat îţi şopteşte
întrebări fără răspuns.