Dana Opriţă

Septembrie, într-o noapte

Era, desigur, firesc să se întâmple astfel -
niciodată - exista,
nicăieri - prindea contur subţire,
prin igrasia lacrimilor mele nu se mai putea înţelege nimic...

Desigur, tu ai plecat.

Te-ai furişat ca un gând rău, ca o ispită,
dincolo de sufeltul meu -
degete strângând cu disperare mânerul valizei,
cărând amintiri şi iubiri şi regrete, spre
gara altor cardinale puncte.

Am pregătit ceaiul. Te-am aşteptat.
Cu toată tristeţea lumii aruncată spre mine,
am jucat rolul celui învins, cu zâmbetul pe buze,
am fost cel mai vesel om, supus al destinului,
eu, umilit de propriile-mi sentimente,
de propriile-mi cuvinte.

La adăpostul lor,
singurătatea îşi ascute colţii pe raza lunilor pline.

Răzvan Ionescu

 Septembrie

 E timpul să plec, e timpul s-ascund
 O iubire frumoasă sfârșită rotund
 E timpul s-ascund, e timpul să plec
 Rolul meu e secund, locul doar de valet
 Septembrie gri, septembrie brun
 Septembrie scrii, septembrie spun
 Septembrie, oh ! Septembrie, vai !
 E o vară ucisă în copite de cai
 Balconul închis, cearceaful schimbat
 Pasul prelins spre fotoliul uitat
 În care nu sunt, în care nu vii
 În care, odată stăteam doi copii
 Așteptând ursitori, ascultând de părinți
 Căutând prin ninsori cu ochi mari și cuminți
 Septembrie gri, septembrie brun
 Septembrie scrii, septembrie spun
 Septembrie, oh! Septembrie, vai !
 Ochii tăi plânși în copite de cai
 Septembrie scriu, septembrie spui
 Nu vreau să mai pleci, vreau doar să rămâi
 Așteaptă să plec, să pot să te-ascund
 Într-o casă frumoasă, cu geamul rotund
 Cu balconul deschis, cu cearceaful schimbat
 C-un ibric de cafea în fotoliul uitat
 În care vom sta bătrâni și cuminți
 Adormind prin ninsori și visând pe părinți
 Septembrie, oh! Sptembrie, vai !
 Părul tău nins în copite de cai
 Septembrie scriu, septembrie spui
 Sorbind din cafeaua cu gust amărui.

Carl Sandburg

Septembrie

În septembrie
când argintul topit
picură lin
peste noaptea grădinii,
Moartea, bătrâna zeflemitoare,
vine şoptindu-ţi
ca un prieten delicat,
ce-şi aminteşte de tine.
Sub trandafirii verii
când purpuriul aprins
se îngână cu-amurgul
frunzelor roşii sălbatice,
iubirea cu mâini mici
venind te atinge,
deşteaptă mii de amintiri
şi delicat îţi şopteşte
întrebări fără răspuns.