Elena Farago

Scrisoare

...Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

Elena Farago

Scrisoare

Am stat cu fruntea strânsă în palme să-mi ascult
Cum bate-n tâmple viaţa ce tot mai stăruieşte
Cu searbădă-i şi lunga şi silnica-i poveste, -
Şi m-am gândit la tine şi m-a durut mai mult:
Nici dorul, nici credinţa, nu mai pot trece peste !...

Şi m-am gândit la tine, şi m-a durat mai rău
Căci m-a oprit sălbatic, din alba-mi avântare,
Însângerându-mi dorul cu junghiu-i de călău,
Un gând ce-mi pare totuşi o binecuvântare:
De ce nu-ncerci s-o nărui, de nu mai eşti în stare
S-o cumpăneşti, povara părerilor de rău?...

O, cum i-aş da osândei de-a vieţui iertare
De-aş şti măcar că gândul ce m-a-ndemnat e-al tău...

Ce viu mi-ar ţine crezul ce-n toată depărtarea
Atâtor ani şi-atâtor neîndurate legi
L-ai fost smintit tinzându-ţi a-tot-mângâietoarea
Lumină ce străbate prin stavile şi legi...

...Şi-acum sărută-mi mâna trudită ce ţi-a scris,
Şi de ţi-i greu să plece, îndeamn-o să rămână, -
Şi mi-oi răbda povara, de-ar fi şi mai păgână,
Dacă-ncercând s-o nărui ţi-aş tulbura un vis !...

Gheorghe Pituţ

Scrisoare

Tu te-ai temut să-mi spui străin,
eu n-am vrut să te fac straină,
ci viaţa noastră ca o vină
ne-a-nstrăinat câte puţin

şi timpul - animal divin,
cel care curge din lumină
în inima de sânge plină
până devine carnea crin.

O, de ne-ar duce la un cort
s-adormi şi să mă uiţi afară,
într-al nisipului confort

sub steaua umedă polară,
iar când lumina o s-apară
să vezi întreg deşertul mort.

Daniela Crăsnaru

Scrisoare

Mai ții minte ceva, din tulburatul april?
Mai știi alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flăcări de unde-săream amândoi,
Îți mai joacă și-acum, în pupile?
Ții minte? sângele tău, se vindea bucuros
Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere...
Ca să poți auzi, în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul miere?
Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?
Îți luneca-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi, cum să nu, mă strivească amurgul
Sub o-nroșită petală, petală de fier...
Mai ții minte ceva din tulburatul april
Mai știi alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câți ani, și vremea..și vremea...
Mai ții minte ceva din tulburatul april?
Mai ții minte...?