Leonida Lari

Dragoste

Mai bine să nu te fi văzut nicicând

mai bine eu să fi fost rănită,

mai bine să nu te fi plâns în gând

şi să-apun liniştită.

Mai bine ploaia ceea cădea peste-un veac,

mai bine eu eram întârziată,

mai bine fulgerul da în acel copac

ce ne-ascunse odată.

Numai aşa să nu fie, numai aşa,

cum nicicui nu i-aş dori să se-ntâmple,

măcar marea ia-o întreagă şi-o bea

să-ţi stingi jarul din tâmple.

Măcar casa ia-o şi-o mută din loc,

şi îţi trage peste faţă-un perete,

numai să nu-ţi împurpure pete de foc

albul ninselor plete.

Am să mă duc undeva, mai spre zăpezi,

să le împrumut pe-o vreme răcoarea,

nici eu să te văd şi nici tu să mă vezi -

să ne vadă uitarea.

Radu Gyr

Sărutul

Cum, sus, în pisc, ne-nlănţuie sărutul
ori în prăpăstii oarbe ne scufundă,
nu ştim de strânge-n cupa lui rotundă
sfârşitul unui cer sau începutul.

Adânci milenii poate ne inundă,
poate-n genuni ni se dizolvă lutul,
se naşte-un ev, se-ntunecă trecutul,
sau timpul vast se rupe de secundă...

Ce scări de-argint ne duc spre-nalte zone,
în pulbere de sori să ne transforme?
Tu capeţi chipul limpezii madone,

eu, trup de zeu al bolţilor enorme;
în noi tresar păduri de anemone
şi-ntâia oară lumea prinde forme.

 

A.E. Baconsky

Miraj de iarnă

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
Par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În şarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subţire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.

Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar şi se-nfioară omeneşte,
Şi parcă însăşi noaptea uneori
Cu ochii tăi de-aproape mă priveşte.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Şi neaua cu sclipiri de nenufăr
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeşte-n jur imensele zăpezi.

 

Radu Stanca

Biblică

La început a fost sărutul
Şi el era pe gura ta...
Depus de gura mea sfinţi văzduhul
Şi lumea s-a născut atunci din duhul
Sărutului ce ne unea...

Dar ape mari cuprinseră uscatul
Şi noi muream tăcuţi sub greul lor...
Veni atunci o pasăre în zbor,
Pasăre roşie, Ararratul
Se înalţă din mări biruitor...
Iar noi ne-am ridicat cu el odată,
Spre zarea nouă şi înseninată
Purtând peste abisele genunii
Sărutul de la începutul lumii.

Tudor Opriş

Aşteptare

Se-ntinde peste visuri putregaiul
Şi degetele dorm pe masă-vreascuri -
De când speranţa şi-a strivit alaiul
Sub albele singurătăţii teascuri.

Te-aştept de ani... Cad frunze-ngălbenite
Şi peste răni petalele revin.
Clădesc cu trudă cuibul de termite
Din huma rece-a orelor de chin.

Atâtea ramuri scutură cuvinte
În primăvara ultimului dor
Dar toate cad pe lespedea cuminte
Unde sfârşeşte zborul de cocor.

În carnea-mi caldă ţi-ai uitat condurul
Femeie bună, cu zâmbiri de prunc
Şi părăsit îi mângâi trist conturul
Şi nu găsesc putere să-l arunc.