duminică, 29 august 2010

Vasko Popa


Număr uituc

A fost odată un număr
curat şi rotund ca soarele,
dar singur, foarte singur.

Să se socotească a-nceput, cu sine.

Se-mpărţea, se-nmulţea,
se-scădea, se-aduna
şi-ntotdeauna rămânea singur.

Cu mult mai singur
decât fusese-nainte.

A-ncetat, cu sine, să se mai socotească,
şi s-a-ncuiat în puritatea lui
rotundă, solară.

Afară au rămas urme
ale socotelilor lui.

Au început să alerge prin întuneric,
să se-mpartă când se-nmulţesc,
să se scadă când se-adună,
aşa cum se face-n întuneric.

Şi nu era nimeni să-l roage
să-şi oprească urmele,
să şi le şteargă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu