Iarbă de uitare
A căzut steaua
Mi-am strâns cenușa sub cap și am chemat
somnul
Și am visat că se făcea un dulce și un amar
Și am visat că se făcea o vreme fluidă
Și am visat o balanță
care cântărea zile și nopți
și o femeie care torcea norii
Era un râs pestriț în păsări și pești.
Și bătrâna secerătoare
îmi legăna viața
într-un leagăn de gresie.
Pământul
era
ca pământul
bun de născut și murit.
Unde și unde o vamă, unde și unde
un deal
Aici apă, dincolo noapte, mai încolo
mosorul pustiului
Râsul dezleagă snopii, plânsul îl treieră
lumina își caută ziua
cenușa întârzie.
Vreau o floare de uitat lumea
o iarbă de visat cuvintele din lacrima
orbului
Scară albastră pentru zodii
foc înfrunzit
urcând o clorofilă roșie
în setea cuvântului
