Gabriela Melinescu

Dimineaţa

Rătăcind pe străzi
Printre oameni observând singurătatea...
Iubire, unde eşti?
Îţi place să torturezi şi dimineaţa?
În ce cameră?
În ce pat?
Într-un trandafir negru
ţi-am descifrat chipul...
Mă întreb sub ce formă te arăţi altora
ce nume foloseşti răspândind sămânţa
care dublează stelele
Pe o scară milenară
se suie şi se coboară
generaţii lăsând
urme mov de struguri.
Se aud gemete de cuvinte
consoane şi vocale strivite
adieri de bozii înflorite alb
în muzica din pieptul tău.

Gabriela Melinescu

A scrie

Când scriem trebuie
să păstrăm distanţa
faţă de ce s-a întâmplat
în cuvinte

Ca atunci când
salvezi un om
de la înec:
Trebuie să-l ţii pe acela
strâns
dar nu prea aproape de tine,
ca să nu te poată trage
şi pe tine cu el
în adânc...

Gabriela Melinescu

Cântec

Ce singuri suntem pe pământ,

eu la un capăt, tu la celălalt,
ca pe un galben balansoar,
tu în adânc, eu în înalt...
Prea mult mă ții în sus,
și am văzut atâtea asfințituri și mi-e dor
picioarele să-mi lunec pe pământ
ca avioanele-amețite după zbor.
Sau ai plecat demult și ai lăsat
o piatră, asemeni trupului de grea,
și-aștept la capăt de pământ
să înfrunzească verzi silabele pe ea.