Câmp de toamnă
Scoruşii poartă rumen de jăratic,
Grăbită, vara ne-a lăsat demult:
De ce în faţa câmpului tomnatic,
Cu bucurie tânără mă uit?
Privesc la crudul verde al secării...
Mai ieri rodea secara altui an,
Iar spicele plecate în tăcere,
Mă întâlneau în margine de lan.
Mai ieri am strâns-o rând şi-am treierat-o,
Dar azi din nou e lanul înverzit
Şi ea prin mii de osteneli e gata,
Să-şi împlinească rostul hărăzit.
Din spicele uscate se coboară,
Să intre iar cu bobul în pământ,
Dar răzbucneşte mai frumoasă iară,
În ciclul crud al noului veşmânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu