André Marie Chénier

Arta şi inima

Pentru vibrări de suflet nu-i arta interpretul.
Prin artă scrii doar versuri, dar inima-i poetul.
Sub valul ei năprasnic, al geniului gând
Nu şade-nchis în creier, ci zboară mai curând.
Un vers, sau o idee, nici nu ajung cuvinte
Până nu trec, supuse, prin boarea ei fierbinte.
Când inima inspiră, şi arta merge-n plin:
Creaţia-i dictată de-acest stăpân divin.
Voios când e poetul, când chinuri nu-l tortură,
Iar tinereţea-i pune doar zâmbete pe gură,
Îi sună versul fraged şi se exprimă drept,
Şi-i resemnat cu gândul de-a-mbătrâni înţelpt.
Dar... inima miloasă îi sângeră-n tăcere
Că n-a putut, din lipsuri, s-aline vreo durere;
Frumoasa dragă, cărei i-nchină-ntregul dor,
L-înşală ori îl uită pentru străin amor.
Şi-atunci, rănit în suflet, în cinste, în orgoliu,
Amaru-i vers îmbracă vestmintele de doliu,
Şi bănuind doar rele şi lacrimi pe pământ,
Gândeşte: moartea iute e bunul cel mai sfânt.



Simplegade