Omar Khayyam

Ulciorul

Ramâi să mai sorbim o cupă la hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin si pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Ramâi să ne-omorâm tristeţea şi setea fără de-alinare,
Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.

Ştii tu , frumoaso , că ulciorul din care bei înfrigurată,
E făurit din taina sfântă, din taina unui trup de fată?
L-a făurit cândva olarul, cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te , frumoaso, ca pe-un altar cu mirodenii
Cât zarea-i plină de albastru cât lumea-i plină de vedenii.
Acum cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate la porţi de suflete pustii.

Iubeşte-mă acum, căci anii la suferinţi vor pune frâuri,
Şi zilele vieţii noastre se duc , ca frunzele pe râuri.
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior , din care vor bea drumeţii pe la hanuri.