Mi-e frică, mamă
Mi-e frică, mamă. Iarna e prea lungă;
tu ai plecat iar eu mai plâng în somn,
un clopot a lovit zăpada-n dungă
şi mă colindă masca unui domn.
Pe coala iernii-ntinsă pe coline
scriu săniile drumuri pe sub mânji;
dedesubt scriu sevele stamine.
eu aud, mamă, în ochii mei cum plângi.
Şi mai aud un xilofon de gheaţă
cum cântă prin pădurile de brad
iar lacrimile tale-mi curg pe faţă
Şi prea fierbinţi în sângele meu cad;
întinde-mi, maică, mâinile de lut,
ţi-e tare frig şi vreau să le sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu