Radu Gyr

Triptic molieresc

Vreau nobile veşminte.Chemaţi-mi croitorii
Să-mi coasă la costumul de mare şambelan
Pe-o mânecă un munte, pe alta un ocean
Şi pe albaştrii umeri, în zbor înalt, cocorii.

Din veşnica-ntrebare să-mi facă o eşarfă
Şi de găsesc răspunsuri în vastu-atelier
Din ele să-mi croiască mătasea la rever,
Ca să-mi vibreze haina de gală ca o harfă.

Înveţe-mă şi limba Luminăţiei sale;
Buni dascăli să-mi arate cum trebuie să rup
Vechi zdrenţe de pe vorbe, cioplindu-le alt trup,
Pentru-a umbla solemne ori strălucind în zale.

Iar altele respire, ca îngerii, prin piele,
Subţire ca zefirul, ca sunetul de crin,
Să nu ştii dacă foşnet, mireasmă, umbră vin
Din carnea lor virgină sau fulguie din stele.

Poftiţi-mi şi maeştrii experţi în reverenţe...
Voi încerca noi dansuri pe vârfuri de păduri,
Schiţându-mi menuetul, în gravii mei conduri,
Pe îndoieli, dar pura gavotă, pe esenţe.

Cadenţa elegantă aşa o să mă-nveţe
Să joc de pe nelinişti pe certitudini mari,
În ochi cu două lacrimi ca doi luceferi clari
Şi doar în colţul gurii c-un zâmbet de nobleţe...