Răzvan Ionescu

 Septembrie

 E timpul să plec, e timpul s-ascund
 O iubire frumoasă sfârșită rotund
 E timpul s-ascund, e timpul să plec
 Rolul meu e secund, locul doar de valet
 Septembrie gri, septembrie brun
 Septembrie scrii, septembrie spun
 Septembrie, oh ! Septembrie, vai !
 E o vară ucisă în copite de cai
 Balconul închis, cearceaful schimbat
 Pasul prelins spre fotoliul uitat
 În care nu sunt, în care nu vii
 În care, odată stăteam doi copii
 Așteptând ursitori, ascultând de părinți
 Căutând prin ninsori cu ochi mari și cuminți
 Septembrie gri, septembrie brun
 Septembrie scrii, septembrie spun
 Septembrie, oh! Septembrie, vai !
 Ochii tăi plânși în copite de cai
 Septembrie scriu, septembrie spui
 Nu vreau să mai pleci, vreau doar să rămâi
 Așteaptă să plec, să pot să te-ascund
 Într-o casă frumoasă, cu geamul rotund
 Cu balconul deschis, cu cearceaful schimbat
 C-un ibric de cafea în fotoliul uitat
 În care vom sta bătrâni și cuminți
 Adormind prin ninsori și visând pe părinți
 Septembrie, oh! Sptembrie, vai !
 Părul tău nins în copite de cai
 Septembrie scriu, septembrie spui
 Sorbind din cafeaua cu gust amărui.