Camelia Rădulian

Înainte

Ar fi trebuit să fie invers

Ar fi trebuit să ne naştem bătrâni,
să ne întoarcem în timp,
la vremea în care
sufletul căuta
carnea unui trup,
când eram o părere abia,
cand puteam zbura
de-a lungul timpului
şi în clepsidre nu curgea nisipul,
când eram o fărâmă de aer
şi puteam pleca
fără ca nimeni să simtă,
fără să fim văzuţi,
ca o celulă în carnea unei mame,
aşa cum ai putea închide la loc
o uşă pe care-ai intrat
din greşeală,
cum fructele se-ntorc
în sâmburi,
cum lacrimile se-ntorc
în ochi,
cum ochii se-ntorc
în lumină
şi lumina se-ntoarce
în Dumnezeu…
Înainte
de crucile din grădini,
înainte de iubire,
înainte de uitare.
Să nu ne luăm adio
să spunem bun-găsit
să murim ca şi cum n-am muri,
să murim ca şi cum ne-am naşte.
Să nu fim,
ca şi cum
n-am fi…