Tu eşti? l-am întrebat. Că mi se pare
Să te cunosc dintr-o asemănare.
Te-am mai zărit cândva. Poate că-n vis.
Te-oi fi găsit pe undeva şi scris.
Nu mai ştiu. Poate-n cărţi, poate-ntr-o apă
Obârşiile tale să înceapă.
Poate din umbră, sau din fulger, sau
Nu ştiu de unde să te iau.
Din murmur, poate, din niscai
Icoane, rugi ori şuiere de nai.
Semeni leit, şi te-am văzut cândva,
Cu Cineştie sau cu Careva.
Drept, nu ştiu nici cu cine am vorbit
Şi nici cu cine l-aş fi semuit.
Am auzit în ceaţă că s-a deschis o uşe
Şi că s-a-nchis. Cenuşe şi-atunci şi-acum cenuşe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu