Citesc semne, gânduri
voi trăi poemul, singurul...şi nu-i ce crezi
viaţa mea, viaţa ta, evocată primăvăratec...
mă dau pe la tâmple
cu parfumul frunzelor crude
liniştea aceasta-i iubire
la fel şi neliniştea...
când vânt, când rază precisă, când stâncă
traiectorii eliptice între două mări
de tristeţe adâncă, frumoasă, ...complexele mele
asprele semne, taine plumb şi
...oh!...câtă risipă...!
"Este atâta suflet în sufletul unui poet încât devine penibil să vorbesşti despre poezia lui. Poeţii sunt cei mai mari filosofi, spunea Heidegger. A vorbi despre poet, zicea olteanul Arghezi, este ca şi cum ai striga într-o peşteră goală.
RăspundețiȘtergereSă scriu despre poezia lui Valeriu DG Barbu? Oricât de important m-aş crede, nu am căderea să o fac: poezia vorbeşte singură despre ea şi cititorul este cel mai bun critic. Cel mai mare poet pe care l-am cunoscut avea patru ani şi făcea o afirmaţie superbă, repetând - fără să ştie - o întreagă istorie a poesiei:
" Roşu, galben, verde-albastru/ Baba Cloanţa, Cotoroanţa"
Nichita spunea, repetând o poveste argheziană, "Arghezi s-a uitat în ochii lui Eminescu, eu m-am uitat în ochii lui Arghezi. Deci eu m-am uitat în ochii lui Eminescu." Nichita mi-a dat, cu mâna lui, un premiu al Uniunii Scriitorilor pentru poezie şi a trebuit să mă uit în ochii lui Nichita Stănescu.
Am privilegiul de a edita şi cel de-al patrulea VOLUM DE POEZIE a lui Valeriu DG Barbu şi - vrând, ne-vrând - el a trebuit să mă privească în ochi.
Aceasta înseamnă continuitate.
Îi doresc lui Valeriu Barbu să o ducă mai departe.
Pentru că Poesia nu a început cu noi.
EA a început de la primul cuvânt rostit de Dumnezeu şi are să se termine când Dumnezeul Poeţilor are să dorescă asta. Şi poate nici atunci."
(Constantin Lămureanu)
Valeriu DG Barbu, Tablele împărţirii, Editura "nelinişti metafizice", Constanţa, 2009