Tânăr sunt şi de viaţă sunt plin,
Mistuit de privelişti şi dor.
Înverzesc şi spre tine-mi înclin
Ramul meu de arţar, foşnitor.
Când în vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îţi şoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălţat
Lacrimi mici şiroiesc bucurii.
Te aştept sub umbrarul meu des.
Iar tu vii şi tristeţii mă smulgi
Şi eu verde podoabă-ţi veghez
Gândul bun şi visările dulci.
Îţi şoptesc visul meu de arţar
Şi îţi cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
"Alexandr Blok s-a născut la 16 noiembrie 1880 în Sankt Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane şi ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 şi-a luat licenţa în filologie. Poetul rus a fost şi dramaturg şi eseist, dar şi conducător al simboliştilor ruşi de la început de secol.
RăspundețiȘtergereMulţi critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influenţat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev şi de viziunea acestuia asupra eternului feminin şi înţelepciunii divine. Ca estet, Blok nu s-a simţit în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii şi piese de teatru, Blok a mai scris şi eseuri, şi recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raţionamente emotive.
Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriţie."