Sfântul Gheorghe
pe paloşa Ta se face
sânge, jeratec, bulboană...
Zâmbind, biruieşti în icoană.
Zodii mari Te împung, ca berbecii, în piept.
Cu umărul drept
sprijini albastre furtuni.
Chipul Tău vine din rouă, din stânci, din goruni,
din răsărituri şi din izvoare.
Frunte de grindină, obraji de vâltoare.
Curcubeiele Îţi dau, vâjâind, târcoale,
amiezele de aramă se culcă, domoale,
ca nişte lupi îmblânziţi la picioarele Tale.
Armăsarul Tău năvăleşte, se frământă, joacă.
- puhoi de munte înspumat pe fund de răstoacă -
şi suliţa Ta de ger carpatin
spintecă cele nouă limbi de pârjol şi venin
şi-nfrânge pucioasa trupului dârz de jivină...
Sfinte, tămâietor ca o grădină,
Sfinte cu pavăză de lună plină,
Sfânt Gheorghe, Sfânt de lumină,
lancea Ta, pe care zâmbeşte sau fulgeră crunt Dumnezeu,
lancea Ta de viscol şi curcubeu,
Dă-o neamului meu !
http://i776.photobucket.com/albums/yy50/lilivicol/poza.jpg
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Lili! Sărbători fericite!
RăspundețiȘtergere