Acest stejar a fost o rădăcină
şi rădăcina craniu altădată
şi craniul gându-ntâi lumină
în marmura genunilor sculptată.
Splendoarea fără moarte şi-nviere
a lepădat-o pântecu-unei bezne
şi bezna nu era decât tăcere
cu lanţul veşniciilor la glezne.
Şi-făt din basm sugând năpraznic lapte
din gol inform bău minunea vlagă,
cum nufăru-nfloreşte peste noapte
din mlaştina, cândva, întreagă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu