Tu, de ce...
Marginile lumii parcă sunt de apă,
Într-un cer pe care l-a retras văzduhul
Pentru ochiul lumii alb-încercănat.
N-am curaj să umblu singură prin seară.
Trestiile negre clatină pământul.
Timpul scade-n noapte cadenţat de umbre,
Tu, de ce-l cutremuri, tu, de ce, cu gândul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu