Vântul
Despre ce urili-n noapte, vânt?
Ce tângă murmuri nebuneşte?
Ce spune straniu-ţi glas gemând
Când plânge surd, ori când mugeşte?
Cu grai de inimă-nţeles
Neînţelesul chin ţi-l zbuciumi -
Şi-l scurmi şi-n geamătu-i, ades,
Amarnice suspine buciumi!...
O, să nu cânţi în cruntul cânt
De haosul genezei prime!
Ni-i sufletul şi-acum flămând
De basmul drag din străvechime!
Fugind din pieptul muritor,
S-ar contopi-n eternitate! -
O, nu trezi furtuni ce dorm:
Sub ele haosul se zbate!...
Fiodor Tiutcev (1803-1873)
RăspundețiȘtergerePoet puţin fecund, dar mânuitor iscusit al versului, unul din ultimii romantici în literatura rusă, Fiodor Tiutcev a fost un talent liric prin excelenţă. Format sub influenţa lui Schelling, el a fost unul din reprezentanţii cei mai de seamă ai poeziei filosofice în literatura rusă şi, totodată, unul din părinţii spirituali ai simboliştilor ruşi.
Eseurle sale cu caracter politic, ca şi unele poezii, vădesc idei slavofile.