Epilog
Eu am aflat cum pot să cadă feţele,
Cum foile aspre ale scrierilor cuneiforme
Pot să aducă suferinţa pe obraz,
Cum buclele din cenuşii şi negre
Se pot preface-n argintii deodată,
Se ofileşte zâmbetul pe buzele smerite,
Şi-n rânjetul uscat tremură spaima.
Şi eu mă rog nu doar pentru mine însămi,
Ci pentru toţi care au stat cu mine
Când era ger cumplit şi arşiţă de iulie,
La zidul roşu şi orbit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu