Îndrăgostiții
Luându-și capu-între palme tăcut,
ei se privesc.
parcă o mie de ani nu s-au văzut,
și legănându-și gingaș, mângâietor,
cu o frumoasă mișcare
flacăra trupului lor,
gura-și îngemănează, pentru un sărut,
și cheia vieții și-o caută, ce dintr-un blestem
s-a pierdut,
și încă mai zăbovesc, mai așteaptă încă,
se-ndepărtează, se uită în sus,
cu steaua privirii dilatată și-adâncă,
spre culmea cea neguroasă,
spre extazul ce vine,
și dorul ușor, ca o cruce-i apasă,
iar gura și ochii, și sufletul
le tremură, line.
Dezső (Desiderius) Kosztolányi, de Nemeskosztolány, (n. 29 martie 1885, Szabadka, azi Subotica - d. 3 noiembrie 1936, Budapesta) a fost un scriitor maghiar. Este considerat unul dintre înnoitorii limbajului liric maghiar. A scris o lirică parnasianistă, simbolistă și crepusculară, adâncind conceptele poeziei decadentiste, moarte și frumusețe. A scris romane de factură impresionistă, inspirate din atmosfera idilică a orașului de provincie sau din cea a marii burghezii citadine. "
RăspundețiȘtergereDin poezia de dragoste a lumii", volumul 2, Editura Minerva, București, 1974 - selecție și tălmăcire de Maria Bănuș