tratat despre posibilitatea unicității
sunt, de fapt, chiar atât de multe fiinţe la fel ? nu era
unică faţa ei schimbându-se după lunecarea luminii
şi vocea ei căpătând alte înţelesuri, şi ochii
decoloraţi – (şi se cunoştea că nu crede nimic
din ce-mi spunea câteodată, şi eu, agăţat,
de faţa ei, trecând de la o clipă la alta,
cum treci de la o zi la alta – şi vezi
că este acelaşi lucru, că se continuă de fapt
aceeaşi trăire -) şi asta să însemne că a fost la fel
ca oricare alta – că nu există decât această fluidă
trecere, de la o nesinceritate la alta, şi niciodată
nerăsfrângând, nici cât să-l poată strâmba,
chipul adevărului – adevăratei fiinţe ?
şi tu, deopotrivă de schimbător, şi privind-o –
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu