duminică, 25 decembrie 2011

Nichita Stănescu


Colindă de inimă

Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.

Brațul meu, o coadă de cometă,
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastră de ger.

Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniștea albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.

Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor
cu zăpada argintie și mută.

Ding-dang, numai inima, ding-dang, numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și-o nenumărare de ceruri albastre.

       

Un comentariu:

  1. Nichita Stănescu, Opera Magna, volumul 2,Editura Semne Artemis, Bucureşti, 2008

    Ediţie integrală cronologică(5 volume), semnată de reputatul istoric literar Alexandru Condeescu, care spune: „Poezia lui «secreta», binecunoscută grupului său restrâns de prieteni, viitori scriitori, importanţi ai momentului ‘68, atestă, când si cât s-a păstrat, seriozitatea şi patosul intelectual cu care Stănescu pregătea o veritabilă «lovitură de stat» împotriva poeziei oficiale, reabilitând aventura liricului modern.“

    RăspundețiȘtergere