Un soi de cântec
Lasă şarpele să aştepte sub
buruiana lui
şi scrisul
să fie cu cuvinte domoale şi iuţi, ascuţite
să izbească liniştea în aşteptare,
fără somn
reconciliind prin metaforă
oamenii şi pietrele.
Compune. (Nu există idei
decât în lucruri) Născoceşte!
Saxifraga e floarea mea, tanduritoarea
stâncilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu